​​​​​Conform Harvard Health Publishing, fiecare persoană reacționează in mod diferit la medicamente. Unele beneficiază in mod semnificativ de efectele unui medicament, pe când altele prezintă efecte secundare care pot varia de la ușoare pâna la fatale. 

Astfel, alegerea medicamentelor si a schemei de tratament devine o provocare pentru orice medic. Sunt multe aspecte de care trebuie să se țină cont: vârstă, sex, dietă, dacă avem de-a face cu persoane fumatoare sau nu, ce alte tipuri de medicamente sunt administrate de pacient, etc. De asemenea, un factor esențial care trebuie avut in vedere este predispoziția genetică în procesul de metabolizare a medicamentelor. Medicina personalizată a permis dezvoltarea ramurii ce ține de studierea variațiilor de răspuns față de medicamente in plan individual, ca rezultat al diferențelor structurale individuale ale ADN-ului.

Astfel, farmacogenetica poate oferi o îndrumare obiectivă în prescrierea medicamentelor pacienților. Genele sunt direct răspunzătoare de producerea enzimelor necesare pentru a metaboliza medicamentele administrate. Aceste enzime influențează eficiența unui medicament, precum și probabilitatea ca acesta să aibă efecte secundare negative. Genotipul ne poate spune dacă organismul unui pacient produce mai multe sau mai puține enzime, față de alți pacienți cu aceleași afecțiuni. Enzimele ajută la descompunerea medicamentelor în substanțe ce pot fi mai ușor de eliminat de către organism.

Totuși, în anumite situații, aceste substanțe pot fi active, iar unele chiar dăunătoare, înainte  de a fi eliminate. Acest aspect explică parțial motivul pentru care anumite medicamente nu vor avea niciun efect asupra unor persoane, pe cand în cazul altora pot produce efecte secundare severe, ce pot avea urmări grave, în urma administrarii aceluiași medicament, în  același dozaj.

Cheia aplicării farmacogeneticii este de a ști când să testezi și cum să aplici rezultatele. Astăzi sunt multe situații în care testarea genetică inainte de a începe administrarea unui medicament, devine o procedură standard. Atunci când există o înțelegere clară a interacțiunilor medicamente-gene, cunoscând genotipul pacientului în prealabil, efectele secundare grave pot fi evitate. Un exemplu in acest sens este medicamentația în cazul bolii inflamatorii intestinale. In cazul în care medicamentele sunt metabolizate lent, acest lucru poate duce la prăbușirea sistemului imunitar și la infecții care pot pune in pericol viața pacientului.