Un ceai obişnuit poate fi de fructe sau de plante. El se bea pentru a aduce organismului necesarul de lichide sau, în cazul ceaiurilor negre sau verzi, pentru a obţine o senzaţie de înviorare, ca şi dupa cafea. El este considerat un adaos adaos alimentar şi se consumă, în funcţie de preferinţe.

Ceaiul medicinal se bea în scop terapeutic, pentru anumite afecţiuni; el se prepară fie ca infuzie, fie ca decoct, fie macerat la rece. Pentru ca absorbţia principiilor active sa fie maximă la nivelul cavităţii bucale, ceaiurile medicinale se beau cu inghiţituri mici, rare, astfel încât lichidul să stea cât mai mult în contact cu mucoasa bucală, de unde se absorb principiile active şi trec în circulaţia sistemică. Avantajul absorbţiei la nivelul mucoasei bucale este acela că ocoleste ficatul, împiedicându-se, astfel, neutralizarea unora dintre substanţele cu rol terapeutic, prin metabolizarea lor hepatică.
Cantitatea zilnică de ceai băut în scop terapeutic difera în funcţie de ceea ce se urmareşte: dacă se doreste o cură de diureza şi dezintoxicare generală, cantitatea de ceai este mai mare: 1,5 până la 2 litri pe zi. Pentru alte acţiuni se beau, de obicei, maximum 2-3 căni pe zi, treptat, pe tot parcursul zilei.