Se vorbeşte mult despre cum trebuie pregatită pentru iarnă imunitatea, dar prea puţin despre cât de periculos poate fi vântul, atunci când nu ne protejăm. Medicina populară, la fel ca şi medicina tradiţională chineză, sunt extrem de receptive la conexiunile omului cu mediul în care trăieşte, găsind în natură remedii netoxice, uşor de folosit, care pot rezolva multe neplăceri apărute în sezonul rece. Cea mai comună afecţiune “de sezon” o reprezintă banala “răceală”, căreia, chinezii, în medicina tradiţională chineză, îi spun “invazia frigului asupra organismului”. Frigul poate produce simptome variate, de la tuse şi rinoree, până la dureri de spate, simptome urinare, nevralgii, dureri articulare.

Căldura ca terapie

Unul din cele mai banale, dar si cele mai eficiente remedii, il reprezinta caldura. Se poate folosi sub forma de comprese calde cu sare grunjoasa incalzita, pusa intr-un saculet din bumbac si aplicata pe zona dureroasa, sau plasturi revulsivi, care incalzesc pielea si ajuta la eliminarea frigului.

Un “remediu” cunoscut si folosit de bunicii nostri, dar si de medicina traditionala chineza, il constituie ventuzele. Sunt foarte utile in diferite nevralgii si contracturi musculare, in special paravertebrale, dar si dar si cu alte localizari. In trecut nu exista familie in care cel putin un membru sa nu fie expert in aplicarea ventuzelor. De asemenea, toti acupunctorii au in dotare , pe langa acele de acupunctura, trusa cu ventuze.

O alta modalitate de a aduce caldura in organism in caz de raceala, o reprezinta ingestia de lichide calde, sub forma de ceaiuri.

Dintre plantele autohtone, cel mai frecvent folosite sub forma de infuzie, sunt teiul, menta, cimbrisorul.

Eucaliptul intra, de asemenea, in componenta diferitelor formule terapeutice, fie ceaiuri, fie solutii inhalante, cu un bun efect de dezobstruare a cailor respiratorii superioare.

Din farmacopeea chineza putem mentiona: scortisoara, ghimbirul uscat, feniculul, piperul, cuisoarele, coaja de mandarin. Ele sunt cunoscute ca si condimente, dar pot sa fie folosite in combinatie cu plante, cum sunt teiul, menta, eucaliptul, radacina de lemn dulce, sau fructe uscate: catina, afinele, merisoarele, lycium (goji).

Cele mai des intalnite afectiuni de sezon sunt cele respiratorii: faringite, amigdalite, laringite si laringo-traheite, sinuzite, bronsite si pneumonii. Simptomele comune acestor afectiuni sunt : tusea, durerea in gat, febra, congestia nazala, rinoreea.

Plante cu efecte asupra cailor respiratorii

Cele mai utile plante pentru combaterea acestor simptome sunt : cimbrul, isopul, scaiul vanat, lichenul de piatra, podbalul, patlagina, coada calului, sovarvul, muguri de pin, radacina de iarba mare. Aceste plante se gasesc in diverse produse, sub forma de ceaiuri, tincturi, siropuri, tablete sau capsule.

Cimbrul, datorita uleiurilor volatile, are proprietati expectorante, care calmeaza spasmele cailor respiratorii.

In bronsite se asociaza cu frunze de podbal, patlagina sau ciubotica cucului.

Coada calului are efect bronhodilatator, antimicrobian, expectorant. De asemenea este un bun antiseptic urinar, dar si diuretic, avand indicatie in cistite, care sunt, de asemenea, cauzate de actiunea frigului in conditiile anotimpului rece.

Isopul este o planta cu efect expectorant eficient, planta intrand in componenta unor ceaiuri antiastmatice si a unor siropuri expectorante.

Lichenul de piatra e o planta extrem de folosita in formule de siropuri expectorante. Acesta contine lichenina, acid lichenic, acid stearic, oxalat de calciu si potasiu, vanilina, lactone, substante triterpenice, principii amare, ulei volatil si mucilagii. Lichenul de piatra stimuleaza si fluidifica secretiile bronsice, este emolient si calmant, iar mucilagiile continute au efect asupra catarului bronsic. De asemenea, aceasta planta este eficienta in ameliorarea unor afectiuni ale aparatului respirator, precum tuse, raguseala, bronsita, amigdalita, faringite, laringite, pneumonii.

Sucul de ridiche neagra este, la randul sau eficient in afectiunile respiratorii, avand un bun efect bactericid. Se gaseste, la randul sau, in anumite formule de sirop expectorant.