Reacția alergică reprezintă un răspuns inadecvat al organismului, manifestat prin simptome diferite, atunci când vine în contact cu anumite componente din mediul extern. Termenul de alergie provine din limba greacă, unde ” allos” înseamnă devierea de la normal a organismului.

Aproximativ 25% din populație are istoric de boală alergică. Alergiile se produc fie pe cale digestivă, prin ingestia unor alimente ce conțin substanțe alergizante, fie pe cale respiratorie, prin inhalarea alergenilor.

Alergenii respiratori sunt cei mai numeroși, de aceea ei sunt implicați cel mai frecvent în răspunsul alergic. Organismul expus la un alergen pe care îi recunoaște că fiind străin, se manifestă printr-un răspuns imun, producând anticorpi și celule sensibilizate.

 Alergenii care produc alergiile respiratorii sunt:

-Specii diferite de mucegaiuri și fungi

-Părul, penele sau fulgii și scuamele provenite de la animalele domestice

-Polenurile unor arbori (stejar, dud, arțar, fag, pin), flori (gălbenele, anghinare, coada șoricelului, păpădie), sau graminee (grâu).

Aceste plante produc polenuri alergizante. În general, polenurile alergizante sunt produse de către plantele a căror polenizare se produce pe cale aeriană, cu ajutorul vântului, ele constituind cauza alergiilor respiratorii sezoniere.

-Acarienii din praf, lână, pene, sau din mediul zonelor climatice cu umiditate excesivă.

-Agenții poluanți din marile aglomerări urbane pot provoca, de asemenea, reacții alergice. Aceștia sunt: praful, pulberile industriale, fumul provenit din arderile motoarelor, noxe care se degajă sub formă de vapori, provenite din activități citadine sau din substanțe folosite în agricultură.

Simptomele alergiilor respiratorii se manifestă la nivelul:

-căilor respiratorii superioare (rinite, rinosinuzite, bronșite),

-căilor respiratorii superioare și inferioare (astmul bronșic)

-ochilor: conjunctivita

-tegumentelor: dermita alergică.

Acestea sunt: -strănutul, pruritul nazal, rinoreea apoasă, congestia nazală bilaterală.

                         -prurit palatinal (mâncărime în cerul gurii) și otic ( în ureche),

                         -oboseală

                         -durere de cap (cefalee)

                          -lipsa poftei de mâncare (anorexie)

                          -reducerea sau dispariția mirosului (hipo- sau anosmia)

                          -tuse seacă

                          -respirație șuierătoare (wheezing)

                          -senzație de sufocare (dispnee), sau de constricție toracică.

Toate aceste simptome sunt reversibile spontan sau sub tratament și pot sugera existența astmului alergic. Persoanele cu astfel de simptome este bine să solicite un consult alergologic și să facă investiții specifice, pentru identificarea sensibilizării alergice.

Diagnosticul pozitiv al alergiilor presupune prezența anticorpilor Imunoglobulina E, identificați și dozați prin teste alergenice. Acești anticorpi sunt specifici față de unul sau mai mulți alergeni. Ei pot fi identificați și dozați prin teste alergenice multiple.

-Teste alergenice cutanate (tehnica prick)

-Recoltarea de sânge și dozarea anticorpilor cu ajutorul tehnicilor specifice de laborator.

Testarea cutanată este cel mai frecvent utilizată, rezultatul fiind obținut în 15-20 minute. Este o metodă neagresivă și nedureroasă, de aceea poate fi folosită inclusiv la copii mici. Cu minimum 3 zile înainte de efectuarea testării cutanate, se va întrerupe orice tratament antialergic.

-Testarea antialergică din sânge de face prin recoltarea de sânge venos și are că scop identificarea anticorpilor de alergie, măsurând nivelul seric de Imunoglobuline E.

-Testarea  funcției pulmonare prin spirometrie constă în măsurarea cu ajutorul spirometrului a volumelor și debitelor de aer vehiculate pulmonar la un moment dat. Această metodă evidențiază mai ales obstrucția căilor respiratorii, severitatea și reversibilitatea obstrucției la tratament bronhodilatator. Este esențială pentru diagnosticul și evaluarea severității astmului bronșic.

Toți pacienții cu rinită și rinozinuzită alergică ar trebui să efectueze spirometria, pentru că, acestea sunt afecțiuni asociate frecvent cu astmul bronșic.

Prevenirea alergiilor respiratorii

Are la bază măsuri simple, care limitează contactul cu alergenii.

-Se vor purta haine care acoperă pielea pe o suprafață cât mai mare.

-Se vor limita ieșirile din casă în perioadele în care înfloresc plantele cu polenurile cele mai alergizante. Se vor purta ochelari de soare care împiedică alergenii să pătrundă în ochi.

-In locuințe se vor aspira cât mai des suprafețele, pentru a limita cantitatea de praf.

-Se vor folosi substanțe antifungice, anti-mucegai, sau acaricide.

-Se vor îndepărta, pe cât posibil, animalele de companie, în special din încăperile destinate somnului, limitându-se contactul persoanelor alergice cu acestea.

Tratamentul alergiilor

Va începe printr-o DIETĂ corespunzătoare, care să conțină:

-Alimente sau condimente cu rol decongestionant asupra sinusurilor : fenicul, anason, hrean, muștar.

-Alimente cu conținut crescut de magneziu ( magneziul relaxând musculatura din pereții căilor respiratorii superioare și inferioare), nuci, alune, migdale.

– Fructe bogate în vitamina C și bioflavonoide: grapefruit, smochine. Conțin substanțe antihistaminice naturale. Se vor consuma struguri roșii, care sunt bogați în resveratrol, deoarece reduc inflamația din organism.

-Sucul de pătrunjel verde combinat cu morcovi sau roșii are efecte benefice.

-Ceaiul verde și cel negru conțin flavonoide și reduc inflamația.

Vor fi evitate fructele cu suprafața acoperită de puf, cum sunt piersicile sau căpșunile, acestea având potențial alergizant. Se va evita consumul de polen de albine.

TRATAMENTUL MEDICAMENTOS

-Antihistaminicele sunt clasa medicamentoasă cea mai importantă. Ele acționează prin blocarea acțiunii histaminei, substanța responsabilă de simptomele alergiilor respiratorii.

-Corticosteroizii sub formă de tablete (prednison), sau inhalatorii (cel mai frecvent), sau administrați intravenos în situațiile de urgență.

-Imunoterapia (hiposensibilizarea), vindecă aproximativ 70-80% din pacienții tratați pentru alergii respiratorii. Ea reduce sau elimină sensibilitatea la alergenul în cauză. Constată în administrarea planificată a alergenului , pentru a diminua sinteza Imunoglobulinelor E. Alergenul este injectat săptămânal în doze gradat crescânde.

TERAPIILE COMPLEMENTARE

Aromaterapia – constă în folosirea uleiurilor esențiale, care au rol decongestionant sau emolient și calmant asupra căilor respiratorii. Sunt indicate uleiurile esențiale de levănțică, migdale dulci, cedru sau mentă.

Fitoterapia – constă în folosirea unor plante care conțin substanțe antihistaminice naturale: trei frați pătați, salvie, urzică, mușețel,coada șoricelului, sovârv (oregano), busuioc, echinaceea, passiflora, fenicul, tarhon.

Gemoterapia – sunt recomandate extractele hidro-glicero-alcoolice care conțin țesuturi embrionare din plante. Se folosesc extractul din muguri de coacăz negru, care este un cortizon natural, precum și cele din muguri de călin, carpen, mesteacăn, arin negru, sau din mlădițe de măceș.

Acupunctura – realizează echilibrarea energetică a organismului cu ajutorul acelor. Organele energetice implicate în apariția alergiilor respiratorii sunt, cel mai frecvent, Plămânul, Intestinul gros, dar și Ficatul, Rinichiul. Restabilind circulația energetică pe meridianele acestora, se obțin rezultate foarte bune, cu un efect antialergic de lungă durată. Afecțiunile alergice sunt recunoscute de OMS în lista afecțiunilor care se pot trata foarte eficient cu ajutorul acupuncturii.

Homeopatia – are în arsenalul său terapeutic remedii cum ar fi Praful de casă și acarieni, preparat și dinamizat în diluția 30 CH. Odată dispărute simptomele sub acțiunea remediului homeopat, ele nu vor mai apărea, sau, dacă totuși acest lucru se va întâmpla, vor avea o intensitate mult diminuată.

În concluzie, persoana alergică poate desfășura o viață relativ normală, nefiind nevoie să se izoleze într-un mediu strict controlat, identificarea agentului declanșator și tratamentul corespunzător fiind necesare și suficiente.