Spondilita anchilozanta afecteaza, de obicei, barbatii tineri si are transmitere genetica. Din punct de vedere clinic, se manifesta prin fuzionarea progresiva a vertebrelor, cu pierderea miscarilor si, in final, cu o coloana fixa, cifotica, si un gat in hiperextensie (pozitie „in semn de intrebare”).

Tratamentul acestei afectiuni este complex si implica mai mult decat in alte cazuri modul in care bolnavul coopereaza cu terapeutul si vointa sa de a participa in mod activ la desfasurarea tratamentului. Este foarte important ca bolnavul cu spondilita anchilozanta sa aiba moralul unui luptator, pentru aceasta invingandu-si momentele de depresie si teama de evolutia bolii. Discutiile terapeut-bolnav trebuie sa fie frecvente, asigurand o buna comunicare intre cei doi, iar atitudinea terapeutului sa fie incurajatoare, mai mult decat in cazul altor boli. La randul sau, bolnavul trebuie sa inteleaga cat de importante sunt exercitiile fizice in pastrarea unei mobilitati multumitoare. Este de dorit ca recuperarea fizica a bolnavului cu spondilita anchilozanta sa fie condusa de catre un profesor de recuperare cu experienta, care sa colaboreze in permanenta cu terapeutul. Exercitiile fizice constau in miscari de flexie, extensie si intindere, si au ca scop mentinerea tonicitatii si troficitatii musculaturii, precum si pastrarea mobilitatii articulatiilor. Alte obiective ale exercitiilor fizice sunt mentinerea unei pozitii cat mai bune a corpului si o cat mai buna expansiune a cutiei toracice, pentru prevenirea infectiilor pulmonare. Un exercitiu eficient il reprezinta statul pe abdomen la orizontala, de cateva ori pe zi.

Terapia medicamentoasa alopata este reprezentata de: medicamente analgezice propriu-zise, medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, medicatie corticosteroidiana, medicamentele modificatoare ale bolii, precum si medicamentele modificatoare ale raspunsului biologic.

Dieta are un rol important in mentinerea sub control a simptomelor in spondilita anchilozanta si consta in pastrarea unui raport optim intre aportul de glucide, proteine si calciu, ceea ce duce la prevenirea osteoporozei si prevenirea excesului ponderal. Se recomanda sa nu lipseasca din dieta cerealele, dar si legumele si fructele. De asemenea, s-a dovedit eficienta curelor cu suc de orz verde, a celei cu seva de mesteacan, sau a celei cu boabe de ienupar.

Cura cu seva de mesteacan se face in luna martie si se recomanda consumul a 150-300 mililitri de seva zilnic, timp de 2-3 saptamani, cat tine sezonul sevei. Cum timpul in care se poate recolta seva este limitat la cateva saptamani pe an, se poate folosi extractul hidro-glicero-alcoolic din seva de mesteacan, cate 50 picaturi de 2-3 ori pe zi, singur sau in combinatie cu alte extracte.

Cura cu suc de telina se va face cu 150 mililitri de suc, baut zilnic, dimineata pe nemancate, timp de 3 saptamani. Dintre plantele cu efect asupra spondilitei anchilozante sunt: cretusca, scoarta de salcie, gheara-diavolului, radacina de osul-iepurelui, trifoiul rosu, coada-calului, salvia, urzica vie, pelinul, troscotul si frunza de mesteacan.

Va propun o infuzie din amestecul: 3 linguri cretusca, 5 linguri urzica, 4 linguri trifoi rosu, 3 linguri coada-calului, 2 linguri salvie, 2 linguri frunze de mesteacan, 4 linguri troscot, 1 lingura pelin. Se va prepara infuzia din o lingura amestec pentru 250 mililitri apa, se va infuza amestecul timp de 10 minute si se vor bea 2 cani zilnic, timp de 3 saptamani pe luna.

Va recomand, in cazul spondilitei anchilozante, urmatoarea combinatie de gemoderivate:
1. Extract din muguri de coacaz negru cate 50 picaturi pe zi, dimineata, in putina apa plata.
2. Extract din muguri de frasin cate 50 picaturi dimineata.
3. Extract din scoarta de salcie cate 50 picaturi seara.
4. Extract din mladite de vita-de-vie salbatica cate 50 picaturi, seara. Gemoderivatele se vor administra timp de minimum 3-4 luni, cate 3 saptamani pe luna.

Tratamentul local este, la randul sau, o componenta importanta in tratamentul general al spondilitei anchilozante. Astfel, caldura aplicata pe zonele dureroase combate redoarea (rigidizarea coloanei) si amelioreaza contractura musculara. Acelasi efect il au si baile generale cu floare de fan si coada-calului, care, pe langa efectul antiinflamator, relaxeaza atat contractura musculara, cat si a tendoanelor si ligamentelor. De asemenea, in afara puseelor evolutive ale spondilitei anchilozante, atunci cand valorile VSH sunt normale sau foarte putin modificate, se pot aplica, la nivelul coloanei vertebrale si articulatiilor sacro-iliace, cataplasme cu argila. Deosebit de utile sunt revulsivele de tip Ortogel, Kinetic-gel sau cremele, unguentele si gelurile cu plante cu rol antiinflamator, cum ar fi gheara-diavolului (Harpagophytum Procumbens), arnica montana sau Symphytum officinale (tataneasa). Se mai pot face frictiuni cu decoct de ardei iute sau cataplasme cu boia de ardei iute si carbune.

O componenta foarte importanta a tratamentului in spondilita anchilozanta o reprezinta masajul aromaterapeutic. Se va folosi uleiul de cimbru inglobat intr-o crema. Acesta are efect emolient si de relaxare a musculaturii si tendoanelor contractate, responsabile de redoarea specifica bolii si care duce la instalarea pozitiilor vicioase. Se mai pot folosi uleiurile de lavanda, eucalipt, chiparos.

Ultima, dar nu cea de pe urma, in arsenalul metodelor de medicina complementara care ne stau la dispozitie, o reprezinta acupunctura, ale carei virtuti terapeutice le egaleaza pe cele ale masajului. Seriile de cate 10 sedinte, efectuate periodic, vor intarzia instalarea anchilozei si a pozitiilor vicioase.

De un real folos este combinarea armonioasa a tuturor acestor metode, in beneficiul persoanei suferinde. Jumatate din procesul vindecator ne apartine noua insine, prin atitudinea pe care o adoptam in fata bolii.

Răspuns pentru DANIELA, Formula AS nr. 905 – „Caut un tratament naturist pentru spondilita anchilozantă”